Cica evoluez…spiritual
Am inceput sa descopar umanitatea din oameni, dar si frumusetea lor ca firi complexe, multilaterale. In comparatie, cartile au palit ca indrumatori, pentru ca erau monolitice si iti vorbeau, cumva, de demult si de departe. Am inceput sa pretuiesc din ce in ce mai mult dialogul, descoperirea unui om, si descoperirea mea prin celalalt. Am inceput sa vad care-i scopul unui mentor, si cum te poate ajuta un alt om sa te ajuti singur.
Insa n-am stiut niciodata cum sa imi “fac rost” de un mentor. E un lucru spontan, ca o mana intinsa de celalalt in momentele cele mai neobisnuite? E o cautare activa? Iti cauti mentorii? Te gasesc ei pe tine? Pana acum nu am reusit decat sa-mi dau seama ca adevarul e undeva la mijloc, la fel ca si “cautarea” jumatatii.
